La ceremonia publică dedicată celebrării Zilei Imnului Național al României, în județul Dolj alături de oficialitățile județului, de doamna subprefect Marina Venera Popescu a participat și domnul deputat Ionel Stancu.

Ziua Imnului Naţional al României a fost proclamată prin Legea nr. 99/1998 și se sărbătoreşte în fiecare an, la data de 29 iulie. „Deșteaptă-te române!” a fost compus de Anton Pann, iar versurile au fost scrise de poetul Andrei Mureșanu.

Imnul „Deșteaptă-te, române!” reprezintă un simbol al unității poporului român.

La mulți ani Imnului Național al României!

Sărbătorim astăzi, 29 iulie, Ziua Imnului Naţional al României – Deşteaptă-te române!, simbol al unităţii Revoluţiei Române de la 1848.

Imnul național reflectă istoria poporului român, este expresie a identității naționale.

Ziua imnului naţional al României a fost instituită în anul 1998, prin Legea nr. 99/1998.

La mulți ani, România!

Денес на 29 јули, го славиме денот на националната химна на Романија – Разбудисе романец!,симбол на обединетата романска револуција од 1948. Националната химна ја рефлектира историјата на романскиот народ, израз на националниот идентитет.

Денот на националната химна на Романија беше усвоен со законот 99/1998 во 1998 година.

За многу години Романија!

„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!”

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,

La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,

Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,

Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viaţa-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!

Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,

Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,

În astfel de pericul s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inima duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!

Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,

Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ!