Alexandru Macedonski (14 martie 1854–24 noiembrie 1920) a fost un poet, prozator, dramaturg și publicist român, de etnie macedoneană.

Supranumit poetul rondelurilor, inspirându-se din literatura franceză, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Inițiatorul cenaclului și revistei literare Literatorul, a susținut modernizarea poeziei românești, fiind într-o continuă polemică cu junimiștii.

”Viaţa este o ciudată comedie care amestecă împreună şi dureri şi bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plans” – Alexandru Macedonski.

”Mari roze bogate și grele

Abia mai pot capul să-și țină

De luxul ce poartă pe ele,

Scăldate-n albastra lumină.

Miresme plutesc prin grădină,

Iar roua deșiră mărgele

Pe roze bogate și grele,

Ce-abia mai pot capul să-și țină.

Avântul simțirilor mele

Mă duce-ntr-o sferă senină

De ceața lumeștilor rele,

În care, pe frunte-mi se-nclină

Mari roze bogate și grele” – Rondelul marilor roze (din volumul „Poema rondelurilor”).