Ziua Sfântului Gheorghe – „Ghiurghiovden“ este una dintre cele mai mari sărbători creștine și este o sărbătoare aparținând ciclului de primăvară, este o sărbătoare cu dată fixă și se celebrează întotdeauna pe 23 aprilie conform calendarului de rit nou, și pe 6 mai conform calendarului de rit vechi. Această sărbătoare celebrează trezirea naturii și renașterea vegetației, precum și a vieții în general. O sărbătoare care este celebrată nu numai de creștini, ci de întreaga populație în general. O serie de obiceiuri, credințe și tradiții legate de această sărbătoare sunt păstrate în Macedonia și în alte țări slave.
De ziua Sfântului Gheorghe, unul dintre cele mai cunoscute obiceiuri este împletirea unei coroane din flori, coroană despre care se crede că are puteri magice, la care se adaugă obiceiul spălării părului cu apa în care florile au fost ținute, dar există și obiceiul ca fetele să își ungă părul cu un ou și să ghicească cine la va fi ursitul. Cu această ocazie se cântă cântece ritualice atât pentru cei mai tineri, cât și pentru cei bătrâni dar și pentru ca dobitoacele să fie protejate de rău și pentru ca munca să le aducă mare prinos, dar unul dintre cele mai importante locuri în credința populară îl ocupă ideea și legenda că Sfântul Gheorghe este cel care a ucis balaurul. În cadrul Bisericii Ortodoxe această legenda se regăsește pe o serie de icoane ale sfântului… Pe icoană, Sfântul George este înfățișat ca un călăreț ucigând balaurul aflat sub copitele unui cal. Atât legendele, cât și cântecele spun că sfântul l-ar fi ucis cu adevărat pe balaurul care făcuse mult rău oamenilor. Prin uciderea simbolică a balaurului este arătată contribuția sfântului în lupta și victoria asupra demonilor negativi.

Gheorghele, Gheorghele, tinere Gheorghele,
cin’ ți-a spus ție să vii?
– Mie Paștele mi-a spus!
Gheorghele, Gheorghele, tinere Gheorghele,
dealule după mine tu să vii
după deal pădurea și iarba vin,
după iarbă vin boierii,
după boieri vin oierii.

Din ramură în ramură, Gheorghele,
Mînă de viteaz.
Strigăm, țipăm Iovane, Gheorghele
–    Aruncă-o gingaș măi Gheorghele
Pe domnița mea!
Să nu cadă, Gheorghele,
Să se rănească.
Frânghie ‘mpletită, Gheorghele,
copac viermănos, copac găunos, Gheorghele,
loc pietros.
Așteapt–o, așteapt-o, tinere Iovane,
pe mâna – ți dreaptă,
pe mâna – ți dreaptă tinere Iovane,
pe partea-ți stângă.

Ѓурѓовден!

Еден од најголемите христијански празници, и празник од пролетниот циклус којшто е непроменлив празник и секогаш се паѓа на 23 април по стариот календар, односно на 6 мај по новиот календар,. Овој празник е празнуван и го прославува будењето на природата ои преродбата на вегетацијата и животот воопшто. Празник кој го празнуваат  не само христијанското, туку и целото население воопшто. Се негуваат голем број на обичаи, верувања и традиции во Македонија и во останатите словенски земји.
На ден Ѓурѓовден едни од најчестите обичаи се плетењето на ѓурѓовденски цветен венец за кој се верува дека поседува маѓиска моќ, подмивање со водата во која беа потопени растенијата, девојките со јајце си ѓи намаќкуваат косите и гатаат за да си го дознаат брачниот другар, се пеат обредни песни како за најмладите така и за повозрасните па и за добитокот да биде заштитен од лошо и да има добар принос, едно од најважните места го држи верувањето и легендата дека Свети Ѓорѓи ја убил ламјата. Легенда која се наоѓа и на голем број на икони на Свети Ѓорѓи во Православните Цркви. На иконата св. Георгиј е претставен како војвода како на коњ ја убива ламјата која што се наоѓа под копитата на коњот. И во легендите се раскажува, а и во песните се пее дека светецот навистина ја убил ламјата што на народот му правела голема штета. Преку убиството на ламјата симболично е прикажан придонесот на светецот во борбата и победата над негативните демони.
Обредна песна
Ѓурѓе ле, Ѓурѓе млад Ѓурѓе,
да кој ти рече да дојдеш?
– Мене ми рече Велигден!
Ѓурѓе ле, Ѓурѓе млад Ѓурѓе,
брго по мене да дојдеш,
по тебе шума и трева,
по трева идат ќејаи, по ќејаи идат овчари

Од гранка в гранка, ај Ѓурѓе ле,
јунаку в рака.
Викум вукаше фидан Јован, Ѓурѓе ле:
– Кротко фрлајте, ај Ѓурѓе ле,
моето моме!
Да не ми падни, ај Ѓурѓе ле,
да се отепа.
Јаже јажливо, ај Ѓурѓе ле,
дрво црвливо дрво шупливо, ај Ѓурѓе ле,
место камливо.
Чекај ја чекај, фидан Јован,
у десна рака,
у десна рака фидан Јован
у лева пола.