În ziua de Sf. Ilie pe rit vechi, macedonenii din cadrul Asociaţiei Macedonenilor din România, s-au întâlnit spre a evoca momentele importante ale luptei de eliberare naţională, pentru a cinsti memoria înaintaşilor, care au luptat pentru libertate, sacrificându-şi viaţa.

Ilindenul (Ziua Sf . Ilie ) din data de 2 august  1903 ocupă un loc sacru în istoria macedoneană și în sufletul macedonenilor de pretutindeni.

Organizația Revoluționară Internă Macedoneană (Vnatrešna Makedonska Revolucionerna Organizacija sau VMRO) s-a ocupat de organizarea, în anul 1903, a revoltei de Ilinden,  al cărui obiectiv principal  viza  eliberarea de sub dominaţia otomană, autonomia sau crearea unui stat macedonean independent – Slobodna Makedonija.

Ilindenul a devenit, astfel, sinonim cu lupta națională macedoneană pentru autodeterminare si păstrarea identităţii naţionale.

Revolta macedonenilor a izbucnit în seara zilei din 2 august, de Ilinden, în vilaietul Bitola (Monastir), care a rămas punctul central al  insurgenților. Aceştia au atacat proprietățile si moşiile deținute de beii musulmani, au distrus liniile telefonice și de telegraf, au dinamitat poduri si alte puncte importante, clădiri strategice și, în unele locuri, au atacat garnizoanele locale. Un prim succes al revolutionarilor a fost cucerirea, la 3 august 1903, a orasului Krușevo, un oraș pitoresc din zona muntoasă, aflat la 1.250 de metri altitudine, cu o populația în mare parte formată din  macedoneni și vlahi. Acolo, sub conducerea lui Nikola Karev, rebelii au stabilit guvernul provizoriu si s-a emis un manifest în care s-au reiterat obiectivele revoluției și s-a  declarat Republica Kruševo, care a rezistat până la 12 august 1903, când a fost cucerită de forţele otomane.

Acțiuni revoluționare pe scară largă au avut loc şi în alte regiuni în afara  Bitoliei, în Kostur, Lerin, Ohrid, Kicevo, Prilep.

Marea majoritate a locuitorilor nonmusulmani au sprijinit revoluția, astfel încat corespondenţii străini notau că ” există cu greu un sat (în vilaietul Monastir) care nu a aderat la revoltă.”

Istoricii apreciază că revolta de Ilinden a fost primul  efort organizat al poporului macedonean, care s-a desfăşurat pe întreg teritoriul locuit de aceştia şi care a avut ca obiectiv crearea unui  stat liber, care să cuprindă întreaga Macedonia geografică. Această revoltă a contribuit la redefinirea relaţiilor dintre macedoneni şi vecinii acestora, din punct de vedere al identificării ca limbă şi etnie.

Revolta și sfârșitul ei dramatic a fortificat  mișcarea națională şi a ajutat la conturarea identității naționale, prin crearea unei limbi standardizate, unei culturi şi biserici comune.

Marele revoluţionar macedonean participant la Ilinden, Jane Sandanski spunea “Să trăieşti înseamnă să te lupţi: înrobitul luptă pentru libertate, iar cel ce e liber luptă pentru perfecţiune. Noi trebuie să luptăm pentru trezirea conştiinţei naţionale!”